Sfârșitul norocului: inteligența artificială autonomă anulează ultimele scuze pentru lipsa securității cibernetice

,
Inteligența artificială autonomă anulează ultimele scuze pentru lipsa securității cibernetice

Multe organizații nu au fost compromise până acum din noroc, nu datorită protecției. Inteligența artificială autonomă scoate norocul din ecuație.

În securitatea cibernetică circulă de ani buni o zicală: „Există companii care au fost compromise și companii care urmează să fie”. Zicala a fost mereu adevărată doar pe jumătate. Între cele două categorii a existat o a treia, foarte numeroasă: organizațiile vulnerabile la care atacatorii pur și simplu nu au mai ajuns.

Acea categorie dispare. Scopul infractorilor a rămas același: bani, date, acces. S-a schimbat costul cu care îl ating.

De ce au scăpat până acum atâtea organizații

Atacatorii au fost mereu limitați de timp, de oameni și de atenție. Aceste limite au funcționat ca o protecție involuntară pentru mii de organizații care nu investiseră nimic în securitate.

Unele infrastructuri au fost atacate țintit, altele au căzut întâmplător, în urma unor scanări de masă. După furt urma însă o muncă pe care puțini o duceau la capăt. Datele trebuiau sortate, credențialele verificate, accesul explorat, iar valoarea lui evaluată.

În practică, lucrurile arătau așa:

  • Fiecare grupare avea preferințele ei: unii urmăreau anumite domenii de activitate, alții anumite zone geografice. Restul datelor furate rămânea nefolosit.
  • Credențialele se verificau manual sau cu scripturi simple. La verificarea manuală se greșeau ori se omiteau caractere, iar un cont perfect valid era trecut la „nefuncționale”.
  • Se încercau paginile de administrare cunoscute. Dacă dezvoltatorul mutase accesul la o adresă neobișnuită, atacatorul renunța și trecea la următoarea țintă.
  • Listele de conturi pentru RDP, VPN sau alte platforme se vindeau și se revindeau, dar o mare parte dintre ele nu ajungea niciodată să fie încercată.

De aici s-au născut scuzele clasice: „suntem prea mici”, „nu avem nimic interesant”, „nu ni s-a întâmplat nimic până acum”. Statistic, ele chiar funcționau. Nu pentru că organizația era protejată, ci pentru că atacatorul obosea înainte să ajungă la ea.

De la atacul manual la atacul autonom

Diferența dintre automatizare și autonomie este diferența dintre un script care renunță și un agent care caută mai departe. Automatizarea există de mult și a accelerat atacurile, dar a rămas rigidă: face exact ce i s-a scris și nimic în plus.

TreaptăCine executăCe se întâmplă la primul obstacolLimita
ManualAtacatorul, pas cu pasGreșește, obosește, renunțăTimpul și răbdarea unui om
AutomatizatScripturi și unelte de scanareDacă ținta nu arată ca în șablon, trece mai departeRigiditatea scriptului
AutonomAgenți AI care primesc un scopCaută altă cale, încearcă variante, revineCostul de calcul, în scădere continuă

Un agent AI nu primește o listă de pași, ci un obiectiv. Dacă pagina de administrare nu este la adresa obișnuită, o caută. Dacă o parolă nu merge, încearcă variantele ei plauzibile. Dacă o metodă este blocată, alege alta.

Lucrează non-stop, pe mii de ținte în paralel, fără preferințe de domeniu sau de geografie. Iar cel care îl pornește nu mai trebuie să fie un specialist: îi ajunge să știe ce vrea să obțină.

Ce face un agent AI de la un capăt la altul

Odată definit scopul, timpul și resursele nu mai sunt o problemă pentru atacator. Agentul parcurge singur tot lanțul, iar omul intervine doar la deciziile importante:

  1. Colectează. Adună date din scurgeri vechi și noi, din jurnalele programelor de furt de date (infostealer), din surse publice și din scanări.
  2. Corelează și sortează. Leagă un cont de o persoană, persoana de o organizație, organizația de sistemele ei expuse în internet.
  3. Prioritizează. Ordonează țintele după valoare și după ușurința accesului.
  4. Validează accesul. Testează credențialele pe RDP, VPN, e-mail, panouri de administrare și servicii cloud, inclusiv variante ale parolelor.
  5. Face recunoaștere. Cartografiază rețeaua, identifică sistemele, versiunile și vulnerabilitățile.
  6. Exploatează și se adaptează. Alege tehnica potrivită, iar când este blocat schimbă abordarea.
  7. Se extinde. Obține privilegii mai mari, se mișcă lateral și își asigură revenirea.
  8. Extrage și analizează datele. Stabilește singur ce este valoros: date financiare, date personale, contracte, corespondență.
  9. Raportează. Livrează un rezumat: unde a intrat, ce a găsit, ce se poate valorifica și cum.

Atacatorul, fie el hacker experimentat sau nu, beneficiază de rezultate. De aici încolo decide doar cum le folosește: șantaj, fraudă, vânzarea accesului sau criptarea datelor.

Nu este un scenariu de viitor

Atacurile conduse în cea mai mare parte de AI au fost deja documentate public în 2025. Două rapoarte publicate de Anthropic, unul dintre dezvoltatorii de modele AI, descriu cazuri în care propriul model a fost folosit abuziv.

  • August 2025, șantaj cu date furate. Un singur actor a folosit un agent AI de programare pentru o campanie de furt de date și șantaj împotriva a cel puțin 17 organizații, între care instituții din sănătate, servicii de urgență și administrație publică. AI-ul a făcut recunoașterea, a colectat credențiale, a ales datele de extras și a redactat mesajele de șantaj. Unele cereri au depășit 500.000 de dolari.
  • Noiembrie 2025, spionaj cibernetic. O grupare atribuită unui actor statal a vizat aproximativ 30 de organizații din mai multe țări. Potrivit raportului, AI-ul a executat 80–90% din operațiuni, iar oamenii au intervenit în doar 4–6 puncte de decizie pe campanie.

Același raport notează și limitele: agentul a raportat uneori credențiale care nu funcționau sau a prezentat informații publice drept descoperiri. Agenții AI greșesc. Diferența este că greșelile lor nu costă aproape nimic: încearcă din nou, la nesfârșit. O singură greșeală a apărătorului poate costa organizația.

Două concluzii se desprind din aceste cazuri. Un om cu un agent AI face munca unei echipe întregi. Iar ceea ce în 2025 era la îndemâna unui actor statal ajunge, pe măsură ce modelele se ieftinesc, la îndemâna oricui.

Credențialele furate: unele expiră, multe nu

O parte din datele furate își pierde valoarea în timp, dar nimeni nu poate ști dinainte care parte. Parolele se schimbă, mai ales acolo unde există o politică a parolelor aplicată efectiv. Un cont furat acum trei ani poate fi demult inutil.

Practica arată însă și reversul. Există credențiale și conturi care rămân valide ani de zile:

  • conturi de serviciu și conturi tehnice, exceptate de la expirarea parolei „ca să nu se oprească aplicația”;
  • conturi ale foștilor angajați sau ale foștilor furnizori, rămase active;
  • conturi locale de administrator și conturi partajate de mai multe persoane;
  • acces VPN sau RDP configurat „temporar” și uitat;
  • chei API și tokenuri, care nu intră sub politica parolelor;
  • parole schimbate doar formal: aceeași rădăcină, cu alt an sau altă cifră la final.

Până acum, puțini atacatori aveau răbdarea să reia arhive vechi și să separe conturile moarte de cele vii. Un agent AI are această răbdare. Poate verifica sistematic tot ce s-a furat vreodată și poate deduce parola actuală din cea veche, pornind de la tiparul după care omul și-a schimbat-o.

Datele personale nu expiră deloc. Numele, CNP-ul, adresa, funcția și relațiile profesionale rămân aceleași și alimentează mesaje de phishing scrise impecabil, în limba și în tonul victimei.

Politica parolelor ajută, dar nu ajunge. Contează inventarul conturilor, dezactivarea celor nefolosite și autentificarea multifactor, care face ca o parolă furată să nu mai fie suficientă.

Ce am documentat în ultimii ani

Furtul de conturi de la persoane, companii și instituții publice din România nu este o noutate: îl analizăm și îl semnalăm din 2020. Cazurile de mai jos arată câtă materie primă există deja pentru un agent AI.

În iunie 2021, Știrile ProTV relatau despre o listă scoasă la vânzare pe dark web: aproximativ 11 milioane de conturi din 16 țări, între care circa 50.000 ale unor români și aproximativ 2.000 de domenii .ro compromise. Conturile erau personale, profesionale și instituționale. Nimeni nu știa când fuseseră extrase datele; furtul a ieșit la iveală abia când lista a fost pusă în vânzare. Explicam atunci, în reportajul ProTV, că victimele fuseseră infectate cu aplicații care fură date și că parolele trebuie schimbate pe toate platformele folosite.

Astfel de liste nu dispar. Circulă, se revând și se adună în arhive tot mai mari, iar celelalte cazuri pe care le-am analizat arată de unde provin și cum sunt folosite:

  • Conturi VPN ale instituțiilor și companiilor (2021). În septembrie 2021, pe un forum de hacking a fost publicată o listă cu aproximativ 500.000 de conturi Fortinet VPN, cu nume de utilizator și parole în clar, ordonate pe țări și adrese IP. Între cei afectați din România se aflau instituții publice, distribuitori de echipamente medicale, agenții de turism, companii de telecomunicații și un lanț de farmacii. ProDefence transmisese lista serverelor vulnerabile din România către CERT-RO încă din martie 2021. Detalii în articolul 500.000 de conturi Fortinet VPN expuse: rolul avertizărilor timpurii.
  • Conturi de e-mail ale unui minister (2022). O pagină falsă imita serverul de e-mail al Ministerului Afacerilor Externe, iar legătura era personalizată cu adresa unei ambasade. Scopul nu era câștigul financiar, ci accesul în infrastructura instituției. Analiza: MAE, ținta unui atac cibernetic.
  • Parole furate din browser (2020). Programele de furt de date colectează mai întâi parolele salvate în browser. Am ajuns în panoul de control al unui astfel de program pentru că atacatorul însuși îl protejase cu o parolă slabă, ghicită din câteva încercări: Borr Malware: panoul de control al unui atacator și Hacking the Hacker.
  • Identitatea și contul de e-mail ale persoanelor (2020). O campanie de phishing care imita PayPal cerea, pe lângă datele cardurilor, parola de e-mail și copii ale actelor de identitate. Cu acestea, atacatorul putea recupera conturile victimei chiar și după schimbarea parolelor: Furt de date prin phishing PayPal.
  • De la credențiale furate la plăți neautorizate (2024). La o agenție de turism, un program de furt de date a colectat conturile de acces la platformele folosite, iar atacatorii au intrat în sistemele interne și au făcut plăți. Cazul a fost prezentat la Târgul de Turism al României: articolul în limba engleză.
  • Ocolirea autentificării în doi pași (2022, 2024). Campaniile împotriva clienților băncilor din România au arătat că și codurile primite prin SMS pot fi interceptate: Clienții băncilor din România, ținte ale infractorilor cibernetici și Phishingul bancar și ocolirea 2FA.

Cazul Fortinet arată cel mai bine ce s-a schimbat. În 2021, între avertizarea din martie și publicarea listei în septembrie au trecut șase luni, iar organizațiile care au acționat la timp nu au mai avut motive de îngrijorare. Verificarea a 500.000 de conturi cerea atunci timp și oameni. Un agent AI parcurge o asemenea listă fără pauză, de la primul cont la ultimul, și nu sare peste nicio țară.

Despre felul în care AI face atacurile mai rapide și mai credibile am scris și în Inteligența artificială și atacurile cibernetice. Autonomia este pasul următor.

Scuzele care nu mai țin

Toate motivele invocate pentru amânarea măsurilor de securitate se sprijineau pe aceeași presupunere: atacatorul nu are timp de noi. Presupunerea nu mai este valabilă.

ScuzaDe ce nu mai funcționează
„Suntem prea mici ca să interesăm pe cineva.”Un agent AI nu alege țintele după mărime. Când costul pe țintă tinde spre zero, toate țintele merită încercate.
„Nu avem date valoroase.”Aveți conturi bancare, facturi, date de clienți și angajați, acces la sistemele partenerilor. Valoarea o stabilește atacatorul.
„Nu ni s-a întâmplat nimic până acum.”Lipsa unui incident cunoscut nu dovedește lipsa unui acces. Fără monitorizare, nu aveți de unde ști.
„Am mutat pagina de administrare, nu o găsește nimeni.”Ascunderea funcționa cât timp atacatorul renunța repede. Un agent AI caută până găsește.
„Parolele acelea sunt vechi.”Unele da. Conturile de serviciu, conturile uitate și parolele schimbate după același tipar, nu.
„Avem antivirus și firewall.”Un atacator care intră cu un cont valid nu declanșează nicio alarmă. Se autentifică, nu sparge nimic.
„Costă prea mult.”Costul atacului a scăzut dramatic. Costul unui incident, nu: oprirea activității, recuperarea, sancțiunile, clienții pierduți.
„Ne ocupăm după ce trecem de audit.”Agentul nu verifică dacă aveți dosarul de dovezi în ordine. Verifică dacă măsura funcționează în realitate.

Ce rămâne de făcut: măsurile sunt cunoscute

Apărarea nu cere tehnologii exotice, ci aplicarea consecventă a unor măsuri cunoscute de ani de zile. Agenții AI nu au inventat tehnici noi de atac. Exploatează aceleași slăbiciuni, doar că mai repede și fără să obosească.

Prioritățile practice:

  • Autentificare multifactor pe tot ce este expus în internet: VPN, RDP, e-mail, panouri de administrare, servicii cloud.
  • Inventarul conturilor și al accesului: dezactivarea conturilor nefolosite, rotația parolelor la conturile de serviciu, eliminarea conturilor partajate.
  • Reducerea suprafeței expuse: RDP și interfețele de administrare nu au ce căuta direct în internet.
  • Actualizări aplicate la timp, mai ales pe echipamentele de la marginea rețelei.
  • Monitorizare și jurnale: o autentificare validă, dar neobișnuită, trebuie să fie observată de cineva.
  • Verificarea scurgerilor de date: aflați ce conturi ale organizației circulă deja și schimbați-le.
  • Copii de siguranță testate și un plan de continuitate.
  • Plan de răspuns la incidente, exersat înainte de incident.
  • Instruirea angajaților, pentru că phishingul generat de AI nu mai are greșeli de exprimare.
  • Securitatea furnizorilor: accesul lor la sistemele dumneavoastră este și riscul dumneavoastră.
  • Testare periodică: un test de penetrare arată ce ar găsi agentul, înainte să îl trimită altcineva.

Lista se suprapune aproape punct cu punct cu măsurile de gestionare a riscurilor din articolul 21 al Directivei (UE) 2022/2555 (NIS2), transpusă în România prin OUG nr. 155/2024, aprobată prin Legea nr. 124/2025. Directiva cere analiza riscurilor, gestionarea incidentelor, continuitatea activității, securitatea lanțului de aprovizionare, controlul accesului, instruire și autentificare multifactor.

NIS2 este deseori privită ca o obligație birocratică. În realitate, descrie nivelul minim de protecție de care are nevoie orice organizație în fața unui atacator care nu mai obosește. Iar răspunderea pentru aprobarea și supravegherea măsurilor revine organului de conducere, nu departamentului IT.

Măsurile sunt utile și organizațiilor care nu intră sub incidența NIS2. Agentul AI nu verifică încadrarea juridică a țintei.

Apărătorii au și ei AI la dispoziție, pentru detecție, corelarea alertelor și răspuns. Uneltele ajută însă numai acolo unde există deja baza: se știe ce sisteme există, cine are acces la ele și ce înseamnă un comportament normal.

Sfârșitul unei ere

Era în care lipsa măsurilor de securitate putea fi compensată de noroc s-a încheiat. Zicala se rescrie: există organizații care au fost compromise și organizații ale căror date așteaptă la rând să fie verificate.

Întrebarea utilă pentru conducere nu mai este „cine să ne atace pe noi?”. Este „ce găsește un agent care ne verifică sistematic, zi și noapte, tot ce avem expus și tot ce ni s-a furat vreodată?”. Răspunsul se poate afla înainte de incident, nu după.

ProDefence, auditor NIS acreditat DNSC, lucrează cu organizații aflate în orice punct al acestui drum:

  • Încadrare: aflați dacă organizația intră sub incidența NIS2 cu instrumentul de la cysnis.ro/incadrare.
  • Legislație și obligații: sinteza cadrului aplicabil, pe pagina Directiva NIS2 în România.
  • Consultanță și implementare: analiza decalajelor, măsurile de securitate, documentația și pregătirea pentru audit, prin serviciul de consultanță NIS2 și auditul NIS2.
  • Responsabil NIS2 externalizat, pentru organizațiile care nu au această competență în interior: detalii despre serviciu.
  • Teste de penetrare: verificarea a ceea ce este expus, înainte să o facă altcineva.
  • Instruire pentru angajați și conducere, inclusiv prin platforma CysEdu.

Scrieți-ne prin formularul de pe prodefence.ro pentru o discuție online despre situația organizației dumneavoastră.

Surse

Sari la conținut