Versiunea 1.2.0 a Calculatorului cadrului HumanAI și OrgAI este disponibilă public, fără cost. Este un singur fișier HTML care rulează integral în browser, fără instalare, fără cont și fără nicio cerere de rețea. Se deschide identic pe un calculator izolat de internet.
Instrumentul însoțește lucrarea „HumanAI and OrgAI: A Relational Framework for AI-Mediated Human and Organizational Capacity” și traduce relațiile definite acolo într-o fișă de evaluare pe care o completezi pentru o situație concretă: un proces, o echipă, o perioadă.
Pe scurt
- Ce este: instrumentul digital care operaționalizează cadrul HumanAI și OrgAI, scris și HumanAI și OrgAI.
- Cum rulează: un fișier HTML, în browser, fără instalare, fără cont, fără cereri de rețea, fără localStorage.
- Ce conține: opt module și un detector de anti-tipare.
- Ce produce: o evaluare pe ecran, o fișă tipărită de circa 17 pagini și o înregistrare JSON reimportabilă.
- Licență: cod MIT, cadru conceptual CC BY-ND 4.0.
- DOI instrument: 10.5281/zenodo.22884721 · DOI lucrare: 10.5281/zenodo.22295278
Problema pe care o rezolvă
Întrebarea pe care o primește orice organizație care a introdus inteligență artificială într-un proces sună simplu: funcționează?
Răspunsul obișnuit se sprijină pe două observații: oamenii lucrează mai repede, și nimeni nu s-a plâns. Ambele pot fi adevărate. Niciuna nu răspunde la întrebare.
Problema este că „funcționează” amestecă lucruri care trebuie măsurate separat: ce poate produce sistemul, ce poate valida omul responsabil, cine are dreptul să decidă, și ce se întâmplă cu o concluzie greșită după ce intră în fluxul de lucru. Cadrul le separă. Calculatorul le face calculabile.
Distincția centrală se numește decuplare epistemică: diferența dintre gama de răspunsuri pe care inteligența artificială le face accesibile și capacitatea demonstrată a actorului responsabil de a le valida. Când accesul crește mai repede decât validarea, organizația produce afirmații pe care nu le poate susține, și le reutilizează.
Cum arată
Opt module și un diagnostic. Modulele nu sunt o listă de opțiuni, ci o succesiune: modulul 02 consumă rezultatul lui 01, modulul 06 depinde de 03, iar fișa de clasificare poate opri tot restul dacă situația evaluată nu intră în categorie.
| Modul | Ce stabilește |
|---|---|
| 00. Clasificare | Dacă situația este un caz HumanAI, prin testul de apartenență în zece întrebări |
| 01. Decuplare epistemică | Diferența dintre acces și validare, cu interval de încredere |
| 02. Expunere la propagare | Cum se amplifică o eroare nevalidată prin reutilizare, acum și după controale |
| 03. Pragul OrgAI | Dacă cele șase condiții constitutive sunt demonstrate sau doar declarate |
| 04. Profil de contribuție | Pe ce dimensiuni schimbă inteligența artificială rezultatul, în ce direcție, și ce se pierde |
| 05. Test de sinergie | Dacă rezultatul depășește comparatorii relevanți, cu pragurile de risc respectate |
| 06. Maturitate | Nivelul M0 până la M5 pentru fiecare domeniu delimitat în parte |
| 07. Profil OrgAI | Ce produce efectiv arhitectura organizațională, nu doar că există |
Ce s-a schimbat față de versiunea 1.0.0
Versiunea aceasta a pornit de la o constatare incomodă: în patru locuri, calculatorul contrazicea propriul whitepaper.
- Contribuția materială se evalua pe o singură dimensiune aleasă dintr-un meniu, deși lucrarea definește un profil cu șapte dimensiuni și interzice explicit comprimarea lui într-un scor.
- Raportul exportat nu conținea niciunul dintre cele șapte câmpuri ale convenției minime de raportare, deci nu era citabil după propriile reguli ale cadrului.
- Acces și validare se introduceau ca valori pe un cursor, deși sunt proporții pe o mulțime declarată de sarcini, ceea ce producea o precizie aparentă, fără acoperire.
- Componenta de învățare validată apărea deconectată de arhitectura din care face parte.
Toate patru sunt reparate. Nicio formulă din lucrare nu a fost modificată, iar cele șase aserțiuni ale suitei de teste originale trec neschimbate.
Peste reparații s-au adăugat construcțiile care lipseau: fișa de clasificare, referințe de dovadă pentru fiecare condiție organizațională, compararea expunerii înainte și după controale, profilul organizațional pe nouă dimensiuni, maturitatea evaluată pe domenii, detectorul de anti-tipare, și o schemă JSON care se poate reimporta.
Trei lucruri care merită văzute
Un profil, nu un scor
În exemplul de mai sus, inteligența artificială a făcut triajul de alerte de securitate semnificativ mai rapid și moderat mai bun. În același timp, calibrarea încrederii, autonomia analiștilor și expunerea la risc s-au înrăutățit, toate peste pragul declarat.
Un scor compozit ar fi însumat cele cinci valori și ar fi raportat un câștig. Rezultatul ar fi fost tehnic corect și complet înșelător: viteza se obținuse parțial prin reducerea validării. Instrumentul refuză să producă acea cifră, nu din constrângere tehnică, ci pentru că lucrarea interzice comprimarea profilului, iar un scor unic ascunde exact compromisul care contează.
Un număr fără volum nu spune nimic
Acces și validare se introduc ca numărători, câte sarcini din câte, nu ca procente estimate. Din numărători se calculează un interval de încredere, iar când intervalul cuprinde zero instrumentul spune „nedemonstrat la acest volum de sarcini”, nu „fără decalaj”.
Un decalaj mai mare, măsurat prost, susține mai puțin decât unul mai mic măsurat bine. Instrumentul nu ascunde această diferență sub același număr cu două zecimale.
O afirmație nu este o dovadă
Fiecare dintre cele șase condiții organizaționale cere o referință de dovadă și tipul ei, nu o bifă. O condiție marcată „demonstrată” fără referință apare ca declarată, nedocumentată, și nu se numără la prag. Contorul devine dublu, declarate și documentate, iar diferența dintre cele două numere arată distanța dintre ce crede o organizație despre sine și ce poate arăta.
Peste toate modulele rulează un detector care citește configurația în ansamblu și caută contradicții între ce s-a declarat într-un loc și ce s-a măsurat în altul. Este singura componentă care spune ceva ce evaluatorul nu știa intrând.
Proprietăți
| Proprietate | Stare |
|---|---|
| Instalare | Niciuna. Un fișier HTML deschis în orice browser modern |
| Cereri de rețea | Niciuna. Fonturile sunt încorporate; funcționează pe o rețea izolată |
| Persistență în browser | Niciuna. Fără localStorage, fără cookie-uri |
| Cont, bază de date, analytics | Nu există |
| Politică de securitate | CSP restrictiv în varianta auto-găzduită, cu connect-src „none” |
| Verificare | 29 de teste automate care extrag logica din fișierul livrat |
Ultima linie merită explicată. Testele nu conțin o copie a formulelor: le extrag din fișierul care se livrează, între două marcaje din cod. O rulare care trece este o afirmație despre fișierul pe care îl ai în mână, nu despre o versiune de laborator.
De unde se ia
Instrumentul este depus pe Zenodo, cu DOI citabil: 10.5281/zenodo.22884721, versiunea 1.2.0. Înregistrarea conține arhiva sursei și fișierul index.html gata de folosit. Nu e nevoie de dezarhivare: fișierul se deschide direct în browser.
Lucrarea canonică: 10.5281/zenodo.22295278.
Codul este licențiat MIT, © 2026 S.C. PRODEFENCE S.R.L. Cadrul conceptual, definițiile și textul interpretativ rămân sub CC BY-ND 4.0, așa cum au fost publicate în lucrare. Practic: codul se poate refolosi liber, dar definițiile și pragurile nu pot fi republicate modificate sub numele HumanAI sau OrgAI. Când te bazezi pe definițiile sau pe interpretarea cadrului, se citează ambele.
Limite
- Rezultatele sunt interpretative. Nu constituie validare empirică, certificare, consultanță juridică sau determinare de conformitate.
- Instrumentul nu verifică nimic: toate valorile rămân afirmații ale evaluatorului până când sunt legate de dovezile la care trimit.
- Indicatorul de propagare este conceptual; fără calibrare locală nu estimează probabilități reale.
- Pragurile se declară de utilizator, potrivit domeniului și riscului.
- Instrumentul nu poate fi baza unică a unei decizii cu consecințe.
Ultimele două rămân afișate permanent în interfață, nu doar în documentație.
Mai departe
Cadrul din spatele instrumentului, cu definițiile, pragul constitutiv și modelul de amenințări, este explicat în articolul „HumanAI și OrgAI: ce capacitate a construit organizația”, pe care îl publicăm pe 25 septembrie. Parcurgerea modulelor, ecran cu ecran, se află în turul ghidat al calculatorului, publicat pe 27 septembrie.
Întrebări frecvente
Ce este calculatorul cadrului HumanAI și OrgAI?
Este instrumentul digital care operaționalizează relațiile definite în lucrarea HumanAI and OrgAI. Se completează pentru o situație delimitată, un proces, o echipă și o perioadă, și produce o fișă de evaluare reproductibilă, cu opt module și un detector de anti-tipare.
Cum se obține și de ce nu are nevoie de instalare?
Este un singur fișier HTML, depus pe Zenodo cu DOI 10.5281/zenodo.22884721. Se deschide direct în orice browser modern. Nu are cont, bază de date sau server și nu face nicio cerere de rețea, deci funcționează identic pe un calculator izolat de internet.
De ce nu produce un scor unic?
Pentru că lucrarea interzice comprimarea profilului de contribuție într-o singură cifră. Un scor compozit poate ascunde viteză obținută prin reducerea validării. Instrumentul raportează un profil pe dimensiuni, cu direcția și mărimea fiecărei schimbări.
Ce înseamnă verdictul „nedemonstrat” la decuplarea epistemică?
Înseamnă că, la volumul de sarcini declarat, intervalul de încredere al decalajului cuprinde zero. Nu înseamnă că nu există decalaj, ci că datele existente nu îl susțin. Absența unei dovezi nu este dovada absenței.
Ce licență are și cum se citează?
Codul este licențiat MIT, iar cadrul conceptual, definițiile și textul interpretativ rămân sub CC BY-ND 4.0. Când te bazezi pe definiții sau pe interpretarea cadrului, se citează ambele: lucrarea, DOI 10.5281/zenodo.22295278, și instrumentul, DOI 10.5281/zenodo.22884721.
Rezultatele pot fi folosite ca dovadă de conformitate?
Nu. Rezultatele sunt interpretative și nu constituie validare empirică, certificare, consultanță juridică sau determinare de conformitate. Instrumentul nu verifică nimic: valorile rămân afirmații ale evaluatorului până când sunt legate de dovezile la care trimit.
Cadrul, definițiile, variabilele, formulele și modelul interpretativ au fost dezvoltate de Alexandru Angheluș, autor independent și autofinanțat. Instrumente de inteligență artificială și automatizare au fost folosite selectiv pentru dezvoltarea software, organizarea structurală, redactare și activități de verificare. Responsabilitatea pentru modelul conceptual și pentru software rămâne integral a autorului.