Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 155/2024 reprezintă actul normativ prin care România a transpus în legislația națională Directiva (UE) 2022/2555, cunoscută drept Directiva NIS2. Actul reglementează cadrul juridic și instituțional pentru securitatea cibernetică a rețelelor și sistemelor informatice din spațiul cibernetic național civil.
OUG 155/2024 a fost adoptată la data de 30 decembrie 2024 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2024. Ulterior, aceasta a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 124/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 7 iulie 2025 și intrată în vigoare la 10 iulie 2025.
Prin această ordonanță, România stabilește cadrul național aplicabil entităților esențiale și importante din sectoarele considerate critice pentru funcționarea societății, economiei și serviciilor publice. În practică, OUG 155/2024 nu trebuie privită doar ca o obligație de raportare sau ca o simplă cerință administrativă, ci ca un cadru complet de guvernanță, management al riscurilor, securitate operațională, raportare a incidentelor și supraveghere de către autoritatea competentă.
1. Ce reglementează OUG 155/2024
OUG 155/2024 instituie cadrul național pentru securitatea cibernetică a rețelelor și sistemelor informatice din spațiul cibernetic național civil. Actul normativ stabilește:
- criteriile de identificare a entităților esențiale și importante;
- sectoarele și subsectoarele vizate;
- obligațiile de management al riscurilor de securitate cibernetică;
- obligațiile de raportare a incidentelor semnificative;
- atribuțiile autorităților competente;
- mecanismele de supraveghere, control și aplicare;
- regimul sancționator;
- obligațiile de cooperare, instruire, responsabilitate managerială și desemnare a responsabililor de securitate cibernetică.
Prin Legea nr. 124/2025 au fost introduse clarificări și completări relevante, inclusiv în ceea ce privește protejarea informațiilor transmise către DNSC, definirea incidentelor semnificative, obligațiile de formare profesională, desemnarea responsabililor de securitate cibernetică și actualizarea unor sectoare reglementate.
2. Autoritatea competentă: DNSC
Directoratul Național de Securitate Cibernetică — DNSC — este autoritatea competentă la nivel național pentru implementarea și aplicarea cadrului NIS2 în România.
Rolul DNSC include, printre altele:
- gestionarea procesului de notificare și înregistrare a entităților esențiale și importante;
- administrarea registrului entităților identificate;
- primirea și gestionarea raportărilor de incidente;
- coordonarea răspunsului la incidente prin CSIRT național;
- emiterea de ordine, metodologii, instrucțiuni și instrumente de sprijin;
- supravegherea și controlul conformității;
- aplicarea măsurilor și sancțiunilor prevăzute de lege.
Un aspect important introdus și clarificat prin modificările ulterioare este faptul că, în activitățile de înregistrare, supraveghere, control și gestionare a raportărilor de incidente, DNSC trebuie să protejeze interesele de securitate și comerciale ale entităților.
3. Cine intră sub incidența OUG 155/2024
OUG 155/2024 se aplică entităților care desfășoară activități în sectoarele prevăzute în anexele actului normativ și care îndeplinesc criteriile de încadrare stabilite de lege.
În principiu, analiza de încadrare trebuie să țină cont de trei elemente:
- Sectorul de activitate — dacă activitatea entității se regăsește în anexele OUG 155/2024;
- Dimensiunea entității — întreprindere mijlocie sau mare, potrivit criteriilor aplicabile;
- Profilul și impactul entității — inclusiv impactul potențial asupra serviciilor, economiei, sănătății publice, siguranței cetățenilor sau securității naționale.
Această analiză trebuie realizată cu atenție, deoarece nu toate organizațiile dintr-un sector vizat sunt automat încadrate la fel. De asemenea, anumite entități pot fi considerate relevante prin natura serviciilor furnizate sau prin impactul sistemic al activității, chiar dacă analiza simplă pe dimensiune nu este suficientă.
4. Entități esențiale și entități importante
OUG 155/2024 operează cu două categorii principale:
Entități esențiale
În această categorie intră, de regulă, organizații cu rol critic în furnizarea unor servicii indispensabile societății și economiei. Sunt vizate sectoare precum energia, transporturile, sănătatea, apa potabilă, apele uzate, infrastructura digitală, administrația publică, sectorul financiar-bancar și alte domenii cu impact ridicat.
Entitățile esențiale sunt supuse unui regim mai strict de supraveghere, având obligații ridicate de securitate, raportare, evaluare și cooperare cu autoritatea competentă.
Entități importante
Entitățile importante sunt organizații care activează în sectoarele reglementate, dar care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi clasificate ca entități esențiale. Acestea au obligații similare de securitate și raportare, dar regimul de supraveghere și nivelul sancțiunilor sunt diferențiate față de entitățile esențiale.
Această diferențiere nu înseamnă că entitățile importante au obligații minore. Ele trebuie să implementeze măsuri adecvate de securitate, să gestioneze riscurile, să raporteze incidentele și să poată demonstra conformitatea.
5. Înregistrarea și notificarea către DNSC
Una dintre primele obligații practice pentru organizațiile care intră sub incidența OUG 155/2024 este notificarea/înregistrarea în relația cu DNSC.
Formularea trebuie făcută atent: termenul general de transmitere a notificării către DNSC este de 30 de zile de la momentul în care entitatea intră sub incidența cadrului legal sau de la momentul operaționalizării procedurilor/instrumentelor aplicabile. În practica ulterioară, ordinele și metodologia DNSC au detaliat calendarul procedural, inclusiv termenele în care DNSC emite decizia de identificare și înscriere în registru. Sursele de specialitate indică un calendar procedural în care DNSC poate emite decizia în 60 de zile pentru entități esențiale și 150 de zile pentru entități importante, raportat la procesul de notificare și analiză.
Prin urmare, este mai corect să nu afirmăm simplificat că „entitățile esențiale se înregistrează în 60 de zile, iar cele importante în 150 de zile”. Formularea corectă este:
Entitățile care intră sub incidența OUG 155/2024 trebuie să notifice DNSC în termenul legal aplicabil, iar DNSC analizează notificarea și emite decizia de identificare și înscriere în registru potrivit procedurilor și termenelor stabilite prin ordinele și instrumentele aplicabile.
6. Evaluarea riscului și evaluarea maturității
După identificare și înscriere, entitățile trebuie să parcurgă etapele de evaluare a riscului și de evaluare a maturității măsurilor de securitate cibernetică.
În practica DNSC, acest proces este legat de instrumente și metodologii specifice, precum:
- ENIRE@RO — instrumentul/platforma utilizată pentru procesul de notificare, încadrare și relaționare cu DNSC;
- CyFun® / Cybersecurity Fundamentals — cadrul de fundamente de securitate cibernetică utilizat pentru structurarea cerințelor de securitate;
- EVAL_MMS — instrument asociat evaluării maturității măsurilor de securitate cibernetică.
Cadrul CyFun este important deoarece traduce obligațiile generale de securitate într-un set de cerințe tehnice, organizaționale și procedurale care pot fi evaluate și urmărite. În funcție de nivelul aplicabil, organizațiile pot avea de parcurs un set diferențiat de cerințe. În materialele DNSC/proiectele publicate au fost utilizate niveluri precum Bază, Important și Esențial, cu seturi extinse de cerințe aferente fiecărui nivel.
Pentru publicare, recomand formularea prudentă:
Numărul exact al cerințelor aplicabile trebuie verificat în versiunea curentă a instrumentelor DNSC, deoarece acestea pot fi actualizate prin ordine, metodologii sau anexe tehnice.
7. Măsurile de securitate cibernetică
OUG 155/2024 impune entităților esențiale și importante să adopte măsuri tehnice, operaționale și organizaționale adecvate pentru gestionarea riscurilor de securitate cibernetică.
Aceste măsuri trebuie să acopere, cel puțin, domenii precum:
- politici de analiză a riscurilor și securitatea sistemelor informatice;
- gestionarea incidentelor;
- continuitatea activității și managementul crizelor;
- securitatea lanțului de aprovizionare;
- securitatea achizițiilor, dezvoltării și mentenanței sistemelor;
- evaluarea eficacității măsurilor de securitate;
- igiena cibernetică și instruirea personalului;
- criptografie și criptare, acolo unde este cazul;
- controlul accesului și gestionarea identităților;
- utilizarea autentificării multifactor;
- securitatea comunicațiilor;
- protecția datelor și a sistemelor critice;
- monitorizare, jurnalizare și detecție;
- backup, recuperare și reziliență operațională.
Aceste obligații trebuie abordate proporțional cu riscurile, dimensiunea entității, natura serviciilor furnizate și impactul potențial al unui incident.
8. Responsabilitatea conducerii
Un element central al cadrului NIS2 este responsabilitatea organelor de conducere.
Conducerea entității nu mai poate trata securitatea cibernetică drept o responsabilitate exclusiv tehnică. OUG 155/2024 și modificările ulterioare impun implicarea managementului în aprobarea, supravegherea și susținerea măsurilor de securitate cibernetică.
Conducerea trebuie să se asigure că:
- există politici și proceduri aprobate;
- sunt alocate resurse pentru securitate;
- sunt desemnate persoane responsabile;
- sunt efectuate evaluări de risc și autoevaluări;
- sunt implementate măsuri de securitate;
- există mecanisme de raportare și răspuns la incidente;
- personalul relevant este instruit;
- riscurile sunt monitorizate și raportate la nivel decizional.
Legea nr. 124/2025 a consolidat inclusiv obligațiile privind formarea profesională și desemnarea responsabililor de securitate cibernetică.
9. Raportarea incidentelor
Raportarea incidentelor reprezintă una dintre cele mai importante obligații operaționale.
OUG 155/2024 stabilește obligații de raportare pentru incidentele semnificative. În forma aliniată cu cadrul NIS2 și cu interpretările aplicabile, calendarul de raportare trebuie prezentat astfel:
- 6 ore — pentru incidentele cu posibil impact transfrontalier, de la momentul luării la cunoștință;
- 24 de ore — avertizare timpurie/alertă inițială;
- 72 de ore — notificare/raportare actualizată cu informații suplimentare privind incidentul;
- la cerere — raport intermediar, dacă este solicitat de autoritatea competentă;
- 1 lună — raport final, calculat de la notificarea inițială.
Este important ca organizațiile să nu aștepte confirmarea completă a tuturor detaliilor tehnice înainte de raportare. Logica NIS2 este raportarea progresivă: se transmite inițial ceea ce este cunoscut, apoi informațiile sunt completate pe măsură ce analiza incidentului avansează.
10. Ce este un incident semnificativ
Un incident este semnificativ atunci când produce sau poate produce perturbări operaționale grave ale serviciilor, pierderi financiare semnificative sau prejudicii materiale ori de altă natură pentru alte persoane fizice sau juridice.
Prin Legea nr. 124/2025 au fost clarificate condițiile în care un incident poate fi considerat semnificativ, fără a fi necesar ca toate condițiile să fie îndeplinite cumulativ. Această clarificare este importantă deoarece organizațiile trebuie să evalueze rapid impactul incidentului și să decidă dacă acesta intră în categoria incidentelor raportabile.
11. Regimul sancționator
OUG 155/2024 introduce un regim sancționator sever pentru neconformare.
Pentru entitățile esențiale, sancțiunile pot ajunge până la:
- 10.000.000 EUR sau
- 2% din cifra de afaceri anuală totală la nivel mondial,
în funcție de care valoare este mai mare sau în funcție de mecanismul concret de aplicare prevăzut de lege.
Pentru entitățile importante, sancțiunile pot ajunge până la:
- 7.000.000 EUR sau
- 1,4% din cifra de afaceri anuală totală la nivel mondial.
În practică, riscul real nu este limitat la amendă. Neconformarea poate produce efecte operaționale, reputaționale, contractuale și juridice, mai ales în cazul organizațiilor care furnizează servicii critice sau care operează în lanțuri de aprovizionare complexe.
12. Instrumentele DNSC relevante pentru conformare
Pentru facilitarea aplicării cadrului NIS2, DNSC a dezvoltat și publicat instrumente și materiale relevante pentru entitățile vizate.
Cele mai importante sunt:
ENIRE@RO
ENIRE@RO este instrumentul utilizat pentru notificare, încadrare și relația operațională cu DNSC. Acesta sprijină procesul de identificare a entităților și colectarea datelor necesare pentru evaluarea încadrării.
CyFun® — Cybersecurity Fundamentals
CyFun este cadrul de fundamente de securitate cibernetică dezvoltat pentru a sprijini evaluarea și implementarea măsurilor de securitate. Acesta permite structurarea cerințelor pe domenii și niveluri de maturitate.
EVAL_MMS
EVAL_MMS este instrumentul asociat evaluării nivelului de maturitate a măsurilor de securitate cibernetică. Acesta ajută entitățile să identifice nivelul existent de implementare și zonele care necesită îmbunătățiri.
Pentru conformare corectă, organizațiile trebuie să folosească versiunile curente ale acestor instrumente și să verifice periodic actualizările publicate de DNSC.
13. Pașii recomandați pentru organizații
Pentru o abordare corectă a OUG 155/2024, organizațiile ar trebui să urmeze un proces structurat:
1. Verificarea încadrării
Organizația trebuie să stabilească dacă intră în domeniul de aplicare al OUG 155/2024, analizând sectorul, codurile CAEN relevante, dimensiunea, serviciile furnizate și impactul potențial.
2. Stabilirea categoriei
Trebuie determinat dacă organizația se încadrează ca entitate esențială sau importantă.
3. Notificarea către DNSC
Dacă organizația intră sub incidența OUG 155/2024, trebuie parcurs procesul de notificare/înregistrare conform procedurii DNSC.
4. Evaluarea nivelului de risc
Organizația trebuie să realizeze o evaluare a riscurilor de securitate cibernetică, în raport cu serviciile furnizate, sistemele utilizate și impactul potențial al incidentelor.
5. Evaluarea maturității măsurilor de securitate
Trebuie evaluat nivelul de implementare a măsurilor de securitate, folosind cadrul și instrumentele aplicabile.
6. Elaborarea planului de remediere
Pe baza diferențelor identificate, organizația trebuie să stabilească un plan de măsuri, cu responsabilități, termene, priorități și resurse.
7. Implementarea măsurilor
Măsurile trebuie implementate tehnic, procedural și organizațional, nu doar documentate formal.
8. Pregătirea pentru raportarea incidentelor
Organizația trebuie să aibă proceduri clare pentru detectare, escaladare, analiză, raportare și comunicare în cazul incidentelor.
9. Instruirea conducerii și a personalului
Conducerea, personalul tehnic și utilizatorii relevanți trebuie instruiți periodic.
10. Monitorizare și îmbunătățire continuă
Conformarea NIS2 nu este un proces unic, ci un ciclu continuu de evaluare, implementare, verificare și îmbunătățire.
14. Rolul platformei CysNIS
Platforma CysNIS este construită pentru a sprijini organizațiile din România în parcurgerea etapelor de conformare cu OUG 155/2024 și cadrul NIS2.
CysNIS poate susține procesul prin:
- verificarea încadrării preliminare;
- identificarea categoriei posibile: entitate esențială sau importantă;
- structurarea autoevaluării;
- maparea cerințelor de securitate;
- generarea planului de implementare;
- urmărirea progresului;
- organizarea documentației;
- sprijin în pregătirea pentru notificare, audit și raportare;
- centralizarea măsurilor, responsabilităților și termenelor;
- corelarea cerințelor NIS2 cu bune practici și standarde relevante.
Platforma nu înlocuiește obligațiile legale ale entității și nici relația oficială cu DNSC, dar poate reduce semnificativ efortul de analiză, organizare, documentare și urmărire a conformării.
OUG 155/2024 marchează trecerea României la un cadru mult mai matur și mai exigent de securitate cibernetică. Directiva NIS2 nu introduce doar obligații administrative, ci schimbă modul în care organizațiile trebuie să trateze riscurile digitale.
Pentru entitățile vizate, conformarea trebuie începută cu o analiză corectă de încadrare, urmată de evaluarea riscurilor, evaluarea maturității, implementarea măsurilor de securitate și pregătirea mecanismelor de raportare a incidentelor.
În contextul actual, securitatea cibernetică nu mai este doar o problemă tehnică. Este o responsabilitate de management, o obligație legală și o condiție esențială pentru continuitatea serviciilor, protejarea beneficiarilor și menținerea încrederii în organizație.











